Vegetația este elementul cel mai specific și se evidențiază predominant de un număr limitat de specii de conifere : pinul (pinus), bradul (abies), molidul (picea excelsa), laricele (larix) și de specii de pomi cu frunza căzătoare ca plopul (populus) si mesteacănul (betula verrucosa).
Doar zone mici au fost curățate pentru agricultură, în special in partea europeana, taigaua rămânând cea mai mare rezervă de lemn din lume.
Se găsesc mesteacăni, anini și salcii și zone nedrenate pe care se întind fâșii uriașe de mlaștini.
Pădurea boreală sau taigaua Siberiei singură reprezintă 57% din volumul pădurii conifere a pământului. Ecosistemele și solurile din această regiune păstrează o cantitate semnificativă de carbon a pământului în formă moartă dar nedescompus sau doar parțial descompus. Efectul de seră sau schimbările făcute de om pot spori descompunerea, ducând la eliberarea unei cantități crescânde de carbon în atmosferă sub formă de dioxid de carbon gaz de seră.
Mediul de viață este relativ monoton și aspru, agricultura devine imposibilă.
Pădurea de baldachin (sau padurea compacta) se află în cel mai sudic punct al taigalei. Conține o mare varietate de specii, cele mai calde soluri, productivitate mare, și cel mai lung sezon de productivitate din zona boreală.
Pădurea compactă sau zona sudică a taigalei pe ambele continente nu este distribuită strict de-a lungul axei est-vest. În vestul marginal al Europei influența curenților calzi dă voie pădurii de baldachin să se întindă până în cel mai nordic punct. În vestul Americii de Nord curenții Pacificului și ai Kuroshio de asemenea încălzesc climatul și cauzează devierea pădurii înspre Alaska și teritoriul Yukon din Canada.
Majoritatea marilor cursuri de apă ale taigalei Siberiei, incluzând fluviile și râurile Obi, Yenisei și Lena au cursul îndreptat spre nord. Obi, în vestul Siberiei formează un mare bazin cu un considerabil procent al suprafeței acoperit cu un teritoriu umed cu scurgere săracă. În astfel de situații, în zona boreală o pădure compactă de baldachin este în general absentă.
Pădurea de licheni se află la nordul acestei zone - o zonă paralelă mai mică de pădure rară în care coroanele copacilor nu formează un baldachin compact. Rogojinile de licheni și vegetația asemănătoare tundrei formează un strat important deasupra solului.
Pădurea de tundra la nordul acestei zone se întinde până la limita creșterii copacilor. Pete de pădure consistând din numai câteva specii formează un complex mozaic cu tundra. Mulți copaci din pădurea de tundră nu au fost cunoscuți ca producători de semințe viabile. Acești copaci s-au stabilit în timpul episodului climatic mai cald de acum 100 de ani până la sute de ani înainte și au reușit să persiste, de obicei prin reproducție asexuată. Incendiile din această zonă au exterminat copacii, și datorită lipsei de reproducere, numai câteva porțiuni au rămas, cele care nu au ars.
